In urma cu 48 de ani in aceasta zi minunata de 12 februarie...am aparut eu, un mic ghemotoc tipand si rugandu-l pe Dumnezeu sa-i pregateasca pe ai mei parinti pentru ceea ce sunt!
Din cate imi povesteste mama a fost o dimineata de iarna cu fulgi de nea mari, placuti si gingasi...care mangaiau pamantul, il spalau si il curatau pentru a ma primi pe mine, un copil minunat pentru parintii mei, o bucurie in privirea bunicilor dragi, o logodnica extraordinara pentru viitorul meu iubit , o prietena desavarsita pentru amicii mei si nu in cele din urma o "fata de treaba" pentru colegii de serviciu...
Eram un copil si 2 parinti, un copil poate nu ca si altii, 2 parinti pe care altii nu ii au, o casa si un patut dragalas de fetita cuminte, o papusa fara cap, o viata de care sunt ...mandra, imi sclipesc ochii in aceste momente, sunt fericita, acesta-i cuvantul l-am gasit...o sa il tin cateva ore, poate o zi, poate doua, mai mult nu stiu ce va mai urma...oricum stiu ceva...daca acum sunt fericita si plang de fericire va urma sa plang de tristete, e cursul normal al vietii si ar fi prea plictisitor sa fie altfel!
E important ca astazi este ziua mea, o zi minunata ca mine...asa mi-a spus cineva dimineata! O zi perfecta pentru unii si o zi stearsa in ochii altora, o zi vesela pentru cativa, o zi ruinata pentru multi...astazi e ziua mea si ma bucur nespus, pentru ca e doar azi, maine nu va mai fi...sau poate ca voi alege sa o fac a mea in fiecare zi...depinde...ma mai gandesc daca merita sau nu...voi ce mai spuneti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu