Titular cont- Sergiu Octavian Patt , fiul meu.

cont / lei
RO06INGB5683999901234315
Deschis la ING BANK sucursala Resita

Suflet trist

Nici o poveste nu incepe fara “ a fost odata”, dar nu se poate scrie povestea daca nu are final. Povestea mea este fara sfarsit...nu pot sa mi-o plang in miez de noapte ,nu pot sa-i daruiesc lacrima, ofranda, nu pot sa o povestesc nepotilor , pentru ca inca nu am .

Ajutati-ma sa-mi scriu povestea, daruiti-mi finalul….

Am ramas incatusata in neputinta mea, fara sa stiu daca ceea ce mi se intampla este real sau nu, daca primesc o pedeapsa, pentru ca …poate,.. undeva,… candva am daruit si eu durere fara sa fiu constienta ….Dar stiu un singur lucru, despre mine, intotdeauna m-am privit cu mandrie, si niciodata nu am fugit fara sa daruiesc celor implicati in viata mea certitudinea ca m-am facut inteleasa pentru ceea ce am fost nevoita sa hotarasc sau sa fac.

Putem sustine oare ca suntem egali? Cu siguranta, nu. Ne nastem diferiti si traim diferit, in functie de harurile cu care am fost inzestrati. Inegalitatea este o realitate de zi cu zi cu care invatam sa traim. Probabil ca una dintre cele mai acute si vizibile forme ale inegalitatii este handicapul.

Te trezesti pe un drum in care ti-ai hotarat constanta si esti sigura ca nimic si nimeni nu va mai reusi sa te dezechilibreze. Primesti atat de multe palme de la viata si totusi esti mandra ca nimic nu te-a biruit , iti invingi temerile , iti recapeti increderea si lupti ca sa-ti dovedesti ca poti transforma muntii in poteci sigure. Reusesti sa dovedesti ca stii care este telul tau in viata, devii o femeie puternica care este invidiata sau iubita pana la paroxysm,adulata si stimata.Simti acel sentiment de siguranta si spui” viata este frumoasa si simpla”!
Asa cum spuneam ,candva eram fericita si plina de viata ,dar intr-o zi ,din neant, de oriunde si de nicaieri o clipa nefasta mi-a spulberat visele: ziua de 10 iunie 1994 mi-a marcat în mod dramatic viata. Atunci am suferit un accident de masina in urma caruia am ramas paralizata de la mijloc in jos. Acum incerc sa traiesc pastrandu-mi demnitatea.Trec prin momente cumplite de disperare, de teamă, de speranţă, de nesomn, de permanentă nelinişte sufletească,simtind defapt problemele "in vivo" ca sa ma exprim asa.Nu imi puteam imagina niciodata sentimentele care te incearca in aceasta postura de persoana cu handicap.

Te sperie sinceritatea cu care ti se daruieste realitatea.
Te intrebi:” de ce eu?”

Speriata si ingenuncheata in fata destinului incepi sa te intrebi ce-ai facut ca sa meriti acest ``dar``, aceasta soarta nemiloasa? Instinctele tale nu te inseala si undeva in interiorul tau simti ca acest ``dar`` nu-ti apartine.
Am furat , oare viata altcuiva?
Am inceput sa nu mai cred în nimeni, credinţa e cea care s-a jucat cu mine, am crezut cã construisem ceva frumos, dar s-a ruinat ca un castel de nisip… Am devenit o alta persoana ,tacuta ,indurerata ,trista ,parasita de toti ...trist ,candva ii credeam prietenii mei.
Tacerea s-a transformat usor in durere, durerea s-a materializat in chin. Aveam nopti in care nu-mi doream decat sa-mi aud pasii, am trait ore in care imi doream sa dansez , iar durerea din interior se transforma in panica. Am fost ingenunchiata de viata si acum tranzitez o durere fizica pentru care nu am explicatie.
Am inceput sa ma privesc, sa ma simt ca o sculptura in piatra dura….mi-am pierdut zambetul, mi-am obosit fiinta si mi-am ratacit mersul drept.Ma simt ca si cum fara voia mea mi s-a amputat o parte vitala a corpului.Acea parte care nu-mi mai apartine, inca doare…..doare si aduce suferinta.

Suferinta aduce putere, puterea te transforma in invicibil.
Mi s-a furat un vis, dar nu mi s-a alterat sufletul, doar mi s-a ranit inima si corpul.Mi s-au frant zborul si aripile, dar nu mi s-a furat din imaginatie glasul vantului care mi-a inlesnit zborul.
Imi vine sa-i strig vietii si destinului meu : iti multumesc pentru ca m-ai ajutat sa simt totul la superlativ: durere, suferinta, neputinta .Iti multumesc ca m-ai facut sa inteleg ca fericirea exista doar in poveste.Iti multumesc ca mi-ai amintit ca lacrima este o ofranda nu o silaba dintr-un bocet de neputinta.Iti multumesc ca mi-ai conturat adevarata fata a haosului.
Imi poti scrie finalul cu raspunsul la cateva intrebari:

“ de ce eu?”

“cand voi mai fi iar eu?”

“cand voi mai simti pamantul, nisipul,iarba ,apa cu propriile mele picioare?”

Finalul nescris e dureros .
Nu învinuiesc pe nimeni şi nimic, mã învinuiesc pe mine cã nu am ştiut sã trãiesc senzaţii de neuitat, învinui timpul cã a ştiut sã-mi rãpeascã clipe de vis, iar dacã ar fi sã mi se dea o a doua şansã la viaţã, tot asa : stand intr-un scaun de mers ,nu aş accepta-o, ci i-aş oferi-o cuiva care ar fi multumit sa traiasca asa si are nevoie de ea mai mult ca mine, şi poate astfel prin fericirea altora voi încerca sã exist dar nu în lumea asta ci într-o altã lume, paralelã …

Cand voi avea ultimul cuvant de final? ........secunde, minute, ore, zile se scurg din viaţa mea şi eu nici mãcar nu realizez cã timpul e duşmanul meu .

Ajutati-ma sa redevin ``omul de odinioara``..... si sa cunosc sfarsitul povestirii.....!

Dragul meu cititor...

"Nu uita niciodata ca pielea se increteste, parul incarunteste,iar zilele se aduna in ani... Dar ce e mai important se conserva; forta si determinarea ta nu au varsta. Spiritul tau e cel care indeparteaza panzele de paianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare. Dincolo de orice reusita e o alta incercare. Cat timp traiesti, simte-te vie. Daca ti-e dor de ce faceai, fa-o din nou. Nu te pierde printre fotografii ingalbenite de timp ... Mergi mai departe atunci cand toti se asteapta sa renunti.Nu lasa sa se toceasca taria pe care o ai in tine.Fa astfel ca sa impui respect. Cand nu mai poti sa alergi, ia-o la trap. Cand nu poti nici asta, ia-o la pas. Cand nu poti sa mergi, ia bastonul. Insa nu te opri niciodata."

Madre Teresa de Calcutta

Fiica mea va cere ajutor

Mama mea e ce am mai de pret,nu e zi in care sa nu ma gindesc la ea asa cum era ea in urma cu 14 ani:inalta, frumoasa, eleganta.Si acum e foarte frumoasa,timida si cu o doza de bun simt rar intalnita, e o doamna inteleapta, educata, citita, fina, iubitoare de carte, nu a cerut niciodata nimic de la nimeni . Si intotdeauna cind ma uit la ea o vad plina de viata si speranta, o mamica vesela si iubitoare. Doresc cu incapatianare sa o vad pe mama mergand din nou.Ani la rand am tot asteptat sa se faca o descoperire in domeniul acesta medical ,nu mi-am pierdut speranta nici o clipa. Stiu ca acum va veni si clipa in care am sa-i multumesc pentru toate cite a facut pentru noi, pentru ca mama este sufletul familiei noastre, iar noi toti ne invirtim in jurul ei multumiti si fericiti. Avem o singura mama si o singura viata.Nu trece nimic peste iubirea de mama.O mamă nu este o persoană pe care să te sprijini, ci o persoană care face sprijinul nenecesar.

Pentru lume esti o persoana oarecare, dar pentru o singura persoana MAMA poti sa reprezinti lumea.

Ma simteam implinita

Candva eram fericita si plina de viata , insa o clipa nefasta mi-a spulberat visele.
Acum incerc sa traiesc pastrandu-mi demnitatea.

13 februarie

Ma vad intr-o incapere mica, dar plina de prieteni dragi, razand impreuna si planuind planuri pe care le stiam din start irealizabile.Da, e februarie, luna depresiilor....A trecut si ziua mea .Nu am nevoie de cuvinte, nu am nevoie de atingeri, nu am nevoie de cadouri, flori si urari. Mi-e suficient sa stiu ca voi cei care ma iubiti nu m-ati uitat. Sper sa fiti fericiti mereu si mai ales sanatosi.

Simply happy birthday!

In urma cu 48 de ani in aceasta zi minunata de 12 februarie...am aparut eu, un mic ghemotoc tipand si rugandu-l pe Dumnezeu sa-i pregateasca pe ai mei parinti pentru ceea ce sunt!
Din cate imi povesteste mama a fost o dimineata de iarna cu fulgi de nea mari, placuti si gingasi...care mangaiau pamantul, il spalau si il curatau pentru a ma primi pe mine, un copil minunat pentru parintii mei, o bucurie in privirea bunicilor dragi, o logodnica extraordinara pentru viitorul meu iubit , o prietena desavarsita pentru amicii mei si nu in cele din urma o "fata de treaba" pentru colegii de serviciu...
Eram un copil si 2 parinti, un copil poate nu ca si altii, 2 parinti pe care altii nu ii au, o casa si un patut dragalas de fetita cuminte, o papusa fara cap, o viata de care sunt ...mandra, imi sclipesc ochii in aceste momente, sunt fericita, acesta-i cuvantul l-am gasit...o sa il tin cateva ore, poate o zi, poate doua, mai mult nu stiu ce va mai urma...oricum stiu ceva...daca acum sunt fericita si plang de fericire va urma sa plang de tristete, e cursul normal al vietii si ar fi prea plictisitor sa fie altfel!
E important ca astazi este ziua mea, o zi minunata ca mine...asa mi-a spus cineva dimineata! O zi perfecta pentru unii si o zi stearsa in ochii altora, o zi vesela pentru cativa, o zi ruinata pentru multi...astazi e ziua mea si ma bucur nespus, pentru ca e doar azi, maine nu va mai fi...sau poate ca voi alege sa o fac a mea in fiecare zi...depinde...ma mai gandesc daca merita sau nu...voi ce mai spuneti?

Initiativa-23 mai 2008

"MESAJ PENTRU DOAMNA PATT DIN PARTEA PRINTESEI BRIANNA CARADJA"

Stimata si, daca imi permiteti sa spun, draga Doamna,

as fi dorit sa fiu alaturi de Dumneavoastra astazi, sa va sprijin, si sa va cunosc. Dar chiar daca nu pot fi prezenta fizic, sunt alaturi de Dvs. in gand, si sunt linistita de faptul ca sunteti "in maini bune", fiind sprijinita de organizatea de femei Caras Severin. Aveti langa Dvs. oameni de suflet, femei puternice si, cel mai important, oameni de cuvant !

Imi alaturi vocea organizatiei de Femei PC Caras Severin sa apelam la autoritatile competente, dar si oamenilor de suflet, in care intotdeauna am avut mare incredere. Suntem cu toti egali in fata Domnului, si este obligatia noastra, a tuturor, sa ajutam pe semeni nostrii. Si va asigur, inca o data, ca aveti langa Dvs. oameni care o sa va sustina in drumul ce il veti parcurge spre vindecare.

Va inbratisez, sa aveti curaj, de rest ne ocupam noi !

Printesa Brianna Caradja

Articol publicat in Jurnalul national

Ajutor pentru mama

Imaginea mamei sale in scaun cu rotile, paralizata de la brau in jos, o are din copilarie. Ani in sir a asteptat sa apara solutia vindecarii. Acum, la cei 19 ani ai sai, Cristina Patt crede cu adevarat in sansa mamei sale: transplantul de celule stem. Numai ca operatia la clinica din China costa enorm pentru o familie care traieste dintr-o pensie, un salariu de bugetar si o alocatie. Avea 5 ani cand si-a vazut mama tintuita intr-un scaun cu rotile. Minutele in sir din fiecare dimineata in care tatal ii frectiona picioarele, zecile de exercitii pe care le facea cu fiecare deget, dar si pentru fiecare grupa de muschi au determinat-o pe Cristina sa inteleaga ca mama ei nu va mai putea sta niciodata dreapta si semeata, asa cum fusese pana atunci. "Mama a paralizat", isi spunea fetita in gand. De zeci de ori, fara insa sa-si poata explica de ce tocmai mamei ei, "omul plin de viata, care transforma orice moment in bucurie", i s-a intamplat nenorocirea. In inima Cristinei, intregul univers creat in jurul parintelui care putea rezolva orice problema chiar si printr-un zambet s-a prabusit in acele clipe. Lacrimile tatalui, privirea blanda si inca luminoasa a mamei, vorbele soptite si inabusite de suspine ale celor doi frati mai mari au chinuit-o indelung pe copila nedumerita.
SUFLETUL FAMILIEI. Trei luni a stat mama sa in spital in urma accidentului de masina pe care l-a avut. Doctorii timisoreni nu i-au mai dat nici o sansa. Nici chiar dupa operatie verdictul nu a fost mai bland: paraplegie T11-T12-L1 prin contuzie medulara cu luxatie. Familia nu s-a resemnat. Au continuat cu totii sa lupte alaturi de ea. Au trecut de atunci 14 ani. Cristina a crescut si s-a maturizat rapid. Cei doi frati ai sai au plecat la facultati, stabilindu-se apoi la casa lor. A ramas doar ea. Mana dreapta a celor doi parinti. Copilul care acum incearca sa-si salveze mama. Sa-i aduca un pic de recunostinta pentru grija si optimismul cu care a inconjurat-o in toti acesti ani grei. "Mama mea e tot ce am mai de pret. Nu e zi in care sa nu ma gandesc la cum era ea acum 14 ani: inalta, frumoasa, eleganta. Frumusetea nu i-a pierit nici acum. E insa mai timida. E o doamna inteleapta, citita, o femeie care nu a cerut niciodata nimic de la nimeni. E o mamica vesela si iubitoare. Doresc cu incapatanare sa o vad pe mama mergand din nou. Ani la rand am asteptat sa se faca o descoperire in domeniul medical. Nu mi-am pierdut speranta nici o clipa. Stiu ca va veni ziua cand o sa-i multumesc pentru cate a facut pentru noi si pentru cate inca mai face. Altfel decat prin cuvinte. Cu fapta. Pentru ca mama este sufletul familiei noastre si noi toti ne invartim in jurul ei." Sunt cuvintele Cristinei.

Ruga ei catre cei care o pot ajuta pe Mihaela, mama sa, sa redevina omul de odinioara.
PRIMELE PROGRAMARI PIERDUTE. Solutia este unica. Si valoreaza enorm pentru o familie care nu a avut bani nici macar pentru un control medical in toti acesti ani de boala. "Tata e de formatie pictor. Lucreaza goblenuri, face tot felul de lucrari pe care incearca sa le vanda. Cand era mama sanatoasa muncea ca telefonista. Si nu erau putine datile cand mergea si prin tara cu lucrarile tatalui meu pentru a le vinde", povesteste fata. Cristina are acum 19 ani. Este in clasa a XII-a. Stie ca in lipsa banilor "aproape totul este in zadar pe lumea asta". A hotarat sa munceasca, iar banii stransi pe cele patru ore petrecute intr-un call-center sa fie pusi direct in contul mamei sale. E "putinul pe care il pot face pentru mama", spune Cristina cu voce tremuranda. Operatia din strainatate a femeii de 47 de ani costa aproape 40.000 de euro, cu tot cu cele trei luni de recuperare. Transplantul de celule stem este insa singura cale prin care mama Cristinei ar putea sa mearga din nou. "Aceasta interventie chirurgicala se face doar in cateva tari. Noi am ales China, pentru ca toate costurile sunt mai mici decat in alte parti. Chiar si asa, am pierdut primele programari din mai si decembrie 2007", povesteste Cristina, hotarata ca de data asta sa faca orice este posibil pentru a profita de programarea din luna mai a anului acesta,la clinica din Hang Zhou Hospital.

RUGA. Din pacate insa, in contul deschis pentru Mihaela Patt s-au strans doar 10 milioane. Cristina nu se da batuta. Lupta pe care mama sa o da in fiecare zi cu boala a intarit-o si ea. E doar un copil. Credinta ei in Dumnezeu si in minuni e demna insa de un om in toata firea. Stie ca forta oamenilor buni la suflet este atat de mare ca poate salva vieti. Iar viata e mai presus de orice.
Si nu se sfieste sa-i roage pe cei din jur: "Ajutati-ma sa-mi salvez mama!".

Accesibilitatea celor cu disabilitati locomotorii e la pamant

Rampe pentru picioare bune.Rusine!
Asa arata o rampă pentru cei cu handicap locomotor. Rampa este metalică are şi înclinaţia necesară, le are pe toate, dar tot nu te poţi urca pe ea neinsotit pentru ca nu are siguranta ,nu are balustrada laterala . In general este situată în dreptul unei borduri, iar ca să urci pe rampă trebuie să treci peste această bordură, sa cobori bordura şi doar abia atunci începi să urci rampa. Oameni buni, dacă tot s-a făcut rampă pentru persoanele cu handicap, hai să-i lăsăm să o şi folosească.

Sunt un om normal, gândesc şi simt ca toţi ceilalţi A merge la plimbare ,cumparaturi ...e un chin ,o corvoada ,pentru că, având cel puţin două trepte la intrare, magazinele îmi sunt inaccesibile. Atunci fiica mea intră în magazin, alege ceva pe gustul meu, îi explică vânzătoarei situaţia şi îi cere voie să iasă cu pantoful sau tricoul respectiv afară, ca să-l probez eu. Afară, pe stradă. Multe vânzătoare refuză. Însă mai sunt si unele înţelegătoare.Deşi legea îmi dă dreptul la transport gratuit cu mijloacele de transport în comun, eu nu pot urca în nici un tramvai, tren sau autobuz. In urma cu ceva timp ieseam zilnic la plimbare insa acum am renuntat , neputând merge pe trotuar fiindcă bordurile sunt prea înalte, mergeam pe carosabil şi era periculos, la cum se circulă la noi.
E de înţeles de ce nu prea vezi persoane în cărucior pe străzile noastre...
Familia m-a învăţat să am puterea să cred în mine, să înţeleg şi să-mi accept condiţia fizică, dar să nu renunţ să lupt pentru a-mi atinge idealurile.Cred ca puterea mea interioara si vointa m-au ajutat să realizez ceea ce am reuşit până acum în viaţă,În plus, părinţii m-au învăţat să nu-i judec pe ceilalţi, mi-au arătat cum să văd partea frumoasă a lucrurilor.

Articol aparut in presa locala

Oricine merită o nouă şansă

07 mai 2007

REŞIŢA - Dacă acum 13 ani, când a avut accidentul, Mihaela nu credea că mai are vreo şansă să meargă pe picioarele sale, acum ea ştie sigur că poate reîncepe o nouă viaţă.

Medicii din China i-au dat această speranţă. La fel ca mulţi alţii ca ea, Mihaela are nevoie de o intervenţie cu celule stem.

De 13 ani, Mihaela, mamă a trei copii, luptă. Dar nu e suficient, are nevoie de ajutorul nostru, a celor din jur, pentru a obţine suma de 35.000 de euro. Sumă necesară pentru intervenţia din China. Până în momentul de faţă a reuşit să obţină 1.000 de lei de la oamenii de rând, şi 800 de lei de la administraţia prezidenţială. O mică parte!

Cristina, fiica cea mică a Mihaelei a crescut cu imaginea mamei sale în scaunul cu rotile. Ea este cea care luptă cel mai mult: „Bănuiesc că toţi consideră că o femeie la 46 de ani este prea în vârstă ca să mai dorească să se recupereze. Suferinţa merită orice sacrificiu, inclusiv acela de a renunţa la demnitate, cerându-vă ajutorul“, ne spune Cristina.

Din păcate familia Patt şi-a pierdut speranţa în oameni: „Probabil dacă eram o persoană celebră, m-ar fi ajutat mai multe persoane. Însă nici foştii colegi nu mă mai contactează“, povesteşte Mihaela în glasul căreia se simţea disperare şi deznădejde.

Mihaela a pierdut deja două programări la clinica din China, ultima era luna aceasta, în 28 mai 2007. Îşi va face şi a treia programare, iar dvs, o puteţi ajută să meargă acolo. Pic cu pic se face mult.

Anca Preda

anca.preda@informmedia.ro

http://www.caon.ro/stiri/caras

Acasa TV - 2007

``...Atunci cand totul pare intunecat Ceea ce straluceste este iubirea. Tot ce am, se afla in privirile celor dragi, privirile unde timpul nu trece si distanta nu exista.....``
``...Entonces cuando todo parece estar oscuro lo que brilla es el amor. Todo lo que tengo esta en la mirada de mi gente, donde el tiempo no pasa y la distancia no existe... ``

By Analia Selis

Donaţie

Deputatul conservator Ioan Ţundrea a donat 1.000 de dolari doamnei Mihaela Patt.Femeia de 47 de ani este ţintuită într-un scaun cu rotile, din cauza unui accident de maşină.
Medicii din China i-au dat o speranţă: intervenţia cu celule stem, care este însă foarte costisitoare.

Femeia mai are nevoie de bani, toate cheltuielile ridicându-se la suma de 40.000 de euro.

Oana Copocean
sursa: http://www.caon.ro/stiri/caras/

Ce se intampla cand esti pozitiv?

La o privire mai atenta se poate observa ca lumea in care traim ia forma starilor si emotiilor pe care noi le exprimam, creand universul nostru launtric. Universul in care traim, in care ne desfasuram cuprinde experientele noastre, secretele noastre si este format din gandurile noastre. Calitatea destinului nostru, starea sanatatii sau durata fericirii este consecinta caracterului nostru. Caracterul este format din obiceiuri, reflexe, tendinte iar acesta vin din continutul gandurilor noastre. Stresul, agitatia, nelinistea la o examinare mai profunda nu sunt decat rezultatul unei gandiri haotice. De aceea cum suntem noi asa este si universul in care traim, cum gandim asa este si perceptia asupra existentei noastre iar un proverb chinez spune: "Esti ceea ce gandesti"

Gandirea pozitiva face ca lumea in care traiesti sa devina pozitiva. Daca gandesti pozitiv, nu poti fi negativ pentru ca gandind pozitiv devii acea pozitivitate. Luindu-te ca punct de referinta, TU devii centrul. Retrage-ti toate simturile si lumea din jurul tau va disparea. Inchid ochii si totul se intuneca. Asta este ceea ce experimentezi. Asta devine obiectul cunoasterii tale, restul sunt presupuneri. Pentru o fiinta stresata lumea devine un pericol, pentru un om trist intreg universul este jalnic. Unii sunt deprimati ca universul in care traiesc a fost creat asa tocmai prin modul lor de a gandi. Cat de minunata devine viata pentru acela care gandeste pozitiv! El vede in fiecare clipa o noua modalitate de a experimenta bucuria, savoarea sublima a miracolului. In natura el infloreste cu fuecare floare. O fiinta pozitiva isi face chiar si din probleme un prilej de bucurie. Mahatma Ghandi spunea adeseori: "Lumea este propria ta oglindire".

Propriul destin poate fi schimbat gandind pozitiv. Iata ce spunea un mare maestru indian Swuami Shivananda:

"Omul seamana un gand si culege o actiune
Omul seamana o actiune si culege un obicei
El seamana un obicei si culege un caracter
Semanand un caracter el culege un destin"
Cunoscand acest mecanism poti intelege mult mai usor de ce nefericirea este o stare care patrunde in toate actiunile celui care o genereaza sau o intretine prin ganduri.
Cand esti pozitiv nu poti fi negativ si nimic din starile negative nu te pot atinge pentru ca tu nu le atragi. Se spune despre unii oameni ca atrag ghinionul orice ar face. E pura intamplare?

Dar daca privesti mai atent vei putea observa ca acesti oameni au un comportament preponderent negativist. In prezenta unui om care se crede invins nu te poti simti in siguranta. Oricat ar pierde, prin atitudinea de invingator si plin de incredere omul poate oricand sa reuseasca. In acest sens Mircea Eliade scria: "Nu sunt pierdute decat acele batalii care nu s-au dat niciodata" lasand sa se inteleaga ca in actiune nu exista castig sau pierdere ci doar experienta, cunoastere ceea ce inseamna deja un mare castig.

Celulele Stem

Celulele stem, sunt celule care pastreaza proprietatea de a se reinnoi continuu prin diviziune celulara si care se pot diferentia intr-o varietate larga de celule specializate.

Exista trei mari categorii de celule stem: celule stem embrionare, celule stem adulte si celule stem din cordonul ombilical.

Celule stem embrionare au rolul de a se transforma in celule specializate din care se va forma embrionul si apoi fatusul. Au avantajul de a se diferentia de un numar nelimitat de ori.

Celulele stem din cordonul ombilical sunt celule multipotente care se pot diferentia intr-un numar limitat de celule specializate si care pot fi prezervate si conservate dupa nasterea fatului pentru un timp nedeterminat. Cordonul ombilical este separat de fat imediat dupa nastere si in conditii normale este aruncat. In tarile in care exista programe specializate, la cererea parintilor si contra cost, acest cordon ombilical poate fi prezervat in conditii speciale in ideea ca daca fatul sau un membru al familiei au nevoie de un transplant de celule stem la o data ulterioara, se poate incerca folosirea lui. Actualmente exista in lumea vestica banci de celule stem din cordonul ombilical care au o vechime de peste 15 ani.

Celulele stem adulte se gasesc atat la adult cat si la copil si au rolul de a inlocui celulele distruse sau moarte cu altele noi. Din punct de vedere teoretic, aceste celule se pot divide de un numar nelimitat de ori atata timp cat organismul in care cresc traieste. Cand o celula stem se divide, rezulta 2 celule identice, fiecare dintre ele avand potentialul de a ramane fie celula stem si a produce alte generatii de celule stem, fie de a deveni o celula mult mai specializata cum ar fi: globulele rosii, fibrele musculare, nervii etc.

Celulele stem au fost descoperite in urma cu mai mult de 20 de ani, initial la embrionii de soareci. In 1998 s-a descoperit modalitatea de a izola celule stem embrionare umane si de a le face sa creasca in laborator. Embrionii folositi in aceste studii au fost creati “in vitro” (in eprubeta) in clinici de infertilitate si cand nu au mai fost folositi in acest scop, au fost donati pentru cercetare cu consimtamantul donatorilor.

In ultimii ani celulele stem din oricare din cele trei tipuri au fost mentionate des in mass-media, datorita cercetarilor care se fac in incercarea de a gasi o cura pentru diferite boli grave cum ar fi: boli degenerative ale sistemului nervos, diabetul, bolile de inima, anumite tipuri de cancer, arsuri de grad 3 si 4 etc.

Principiul care sta la baza acestor cercetari este ca celulele stem transplantate de la alte organisme pot repara un tesut care si-a pierdut capacitatea de autoreparare.

Probabil cel mai cunoscut tip de tratament in care sunt folosite celulele stem este transplantul de maduva osoasa la pacientii cu leucemie, anumite tipuri de cancer sau cu diferite boli de sange. In acest caz celulele transplantate provin fie prin recoltarea de la o ruda de sange, fie de la pacientul insusi si nu implica nici un risc major pentru donator.In ultimul timp, cercetatorii s-au indreptat spre alte potentiale recomandari de folosire a celulelor stem.

Probabil cea mai importanta aplicatie a celulelor stem umane este generarea de celule si tesuturi care pot fi folosite in asa numitele “cell-based therapies” (tratamente pe baza de celule stem). In mod curent, cand organele unor pacienti nu mai pot functiona normal, se recurge la un transplant, bineinteles daca un organ sanatos este valabil. Insa cererea este mult mai mare decat oferta si de aceea cercetatorii s-au indreptat catre alte surse, cum ar fi celulele stem. Acestea pot fi directionate sa se diferentieze in celule specializate care pot inlocui tesuturile bolnave din boli ca: Parkinson, Alzheimer, leziuni de coloana vertebrala, accidente vasculare cerebrale, boli cardio-vasculare, diabet, osteoartrita si artrita reumatoida.

Desigur ca descoperirea si folosirea celulelor stem a produs foarte multe controverse, mai ales din punct de vedere etic. Sursa acestor celule este inca un subiect foarte discutat.

Deocamdata singurele aplicatii in practica ale celulelor stem pentru multiple afectiuni sunt transplanturile facute in clinicile din China , in care se folosesc celule stem adulte, fara nici un risc letal pentru donator.La noi in tara se folosesc doar pentru tratarea leucemiei.

Dr. Alina Sturdza, Medic rezident in oncologie la Spitalul Printesa Margareta din Toronto, Canada.

A fii simplu

Astazi omul modern are o parere foarte gresita despre cuvantul umilinta. In sine, umilinta este o stare de libertate prin care doar dispare efortul inutil de a parea altfel, de a crea irealitati. Fiinta umila percepe realitatea la modul cel mai pur. In realitate "a fii simplu" inseamna "a fii umil". Omul modern asociaza umilinta cu o povara, cu o rusine. El nu intelege sensul corect, nebanuind impacarea cu sine, multumirea si intelegerea lucrurilor in fapt pe care starea de umilinta le degaja. A fii umil inseamna a intelege, a iubi, a te darui a face sacrificii…a fii umil inseamna a fii maret, a fii rar si de calitate.

O fiinta care iubeste intelege, se sacrifica…este deja mangaiere pentru cel oropsit, lumina pentru cel ratacit, popas pentru cel ostenit. Fiinta umila este simpla si de aceea cunoasterea sa este directa, mintea nu-i joaca farse. Marii intelepti ai lumii au fost umili. Ei chiar propovaduiau simplitatea si originalitatea - Ghandi, Einstein, Tagore, Brancusi, etc.

A fii simplu inseamna sa te bucuri de existenta in orice clipa, sa fii lipsit de ego. Egoul este falsa personalitate. Unde exista ego nu exista nici un mister caci orgoliul prin prostia sa tinde sa se scoata repede in evidenta. Un proverb indian spune: "Paiele vin repede la suprafata in timp ce pietrele pretioase se lasa imediat la fund."

Relaxarea

Marea problema a oamenilor ce consulta un psihiatru provine din "stress". Fie ca apare din frustrari, relatii tensionate etc stresul desemneaza intotdeauna o contractie. Termenul englezesc stress, asta si inseamna: strans, contractat, incoltit. Opusul stress-ului deci vine de la destindere, relaxare, armonie. Acestea produc dilatatare, deci opusul contractiei. La un nivel mai inalt fiinta nu isi doreste decat sa se desprinda de lucrurile de care depinde si care nu o lasa sa fie libera, caci ea va arata atasamente tocmai fata de acele lucruri de care ar trebui sa scape, suferinta venindu-i de la faptul ca atentia si energia sunt prizonierele lucrurilor de care ea este legata. Practic exista doua tipuri de fiinte: contractate si dilatate. Primul tip sunt prinsi in propriile lor probleme, iluzii, haluinatii, incepand de la stres pana la diverse grade de nebunie. Al doilea tip este omul liber, care nu este neconditionat, care accepta totul si se multumeste cu ceea ce are.

Starea de relaxare este in realitate starea naturala a fiintei umane. Cand nu esti natural nu poti fii relaxat. Acolo apare un efort, efortul de fii cineva, de a fii ceva. A fii tu insati nu implica nici un efort. Cand nu esti natural apar forme de stres iar fericirea nu isi poate face loc in mediul stresant si nici o fiinta stresata nu poate fii fericita, tocmai pentru ca fericirea implica o stare de dilatare. A fii natural este starea fireasca a omului, a nu fii deja implica efort. Acolo apare egoul. Acei oameni obosesc repede, ei uita sa se relaxeze. Cand esti relaxat de multe ori egoul dispare, cand esti relaxat poate sa apara fericirea.

Sfaturi...

# Traieste ca si cum ai muri maine.
# Invata ca si cum ai trai vesnic.
# Cand simti ca vrei sa mori gandeste-te ca altii ar da orice sa traiasca…
# Cand simti ca viata nu are nici un rost gandeste-te la cei ce mai au doar o zi de trait.
# Este greu sa pierzi, dar mult mai rau este sa nu fi incercat niciodata sa reusesti.
# Cea mai inalta masura a valorii o dai de fapt in timpul confruntarilor la care te supune viata.
# Oamenii ne dau uneori vise dar viata le spulbera.
# Am urcat munti la care nu le-am vazut varfurile, am strabatut deserturi fierbinti si oceane fara sfarsit insa din pacate nu am vazut roua din iarba din fata casei mele.
# Nu lasa visele sa piara, pentru ca daca visele mor viata nu este decat o pasare cu aripi rupte care nu mai poate sa zboare.
# A scoate prietenia din viata, e ca si cum am scoate soarele din lume.
# Vor exista mereu oameni care te vor rani, asa ca trebuie sa-ti pastrezi increderea si doar sa ai mai multa grija in cine ai incredere si a doua oara.
# Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima…!

Culese pentru voi cititorii mei

*Munceste ca si cum nu ai avea nevoie de bani. Iubeste ca si cand nimeni nu te-a facut sa suferi. Danseaza ca si cand nimeni nu te vede. Canta de parca nu te-ar auzi nimeni. Traieste ca si cand ar fi ultima zi pe pamant. Cand iti vine sa plangi, adu-ti aminte de clipele in care zambeai, cand simti ca viata nu are nici un rost gandeste-te la cei ce mai au doar o zi de trait, cand simti ca vrei sa mori gandeste-te ca altii ar da orice sa traiasca....iubeste-ti viata si mai ales prietenii...E cel mai de pret lucru.

*Învaţă din greşelile altora, viaţa e prea scurtă pentru a le face tu însuţi pe toate.

*In viata risipim ani, iar la moarte cersim clipe - Nicolae Iorga

*Invata sa-ti scri durerile pe nisip si bucuriile pe stanca - Sf.Augustin

*Nici un om nu este numit om mare daca si-a pierdut sufletul de copil!

*Nu putem face lucruri mari, doar lucruri marunte cu multa dragoste. - Maica Terezadel Calcutta

*O iubire care nu risca nimic, nu valoreaza nimic.

*Cu cat omul gandeste mai putin cu atat vorbeste mai mult.

*Nu te agita atat.lucrurile cele mai frumoase se intampla cand te astepti mai putin

*O cale de a fi atent cu ceilalti este sa gandesti inainte de a vorbi

*Lacrima este distilarea sufletului. Este cea mai profunda emotie a inimii umane exprimata in solutie chimica. Este un extract concentrat, este produsul final al caderilor si al suferintelor. Lacrimile adevarate nu sunt un camuflaj, ci sunt tabloul sufletului desenat pe panza emotiilor. Ele sunt portretul celor mai adanci aspiratii umane. - Dr.M.R.Haan

*In umblarea ta prin aceasta lume vei influenta direct sau indirect vietile a cel putin 10000 de oameni.Intrebarea pe care ar trebui sa ti-o pui e: cum ii voi influenta?"