Deschid acest blog in speranta ca va fi citit de cei ce lucreza, colaboreaza, cunosc oameni din mass-media, fundatii caritabile, organizatii guvernamentale si non-guvernamentale pentru a putea face un bine si pentru a promova acest apel disperat ,acest strigat de ajutor.

25 apr. 2008

Accesibilitatea celor cu disabilitati locomotorii e la pamant


Rampe pentru picioare bune.Rusine!
Asa arata o rampă pentru cei cu handicap locomotor. Rampa este metalică are şi înclinaţia necesară, le are pe toate, dar tot nu te poţi urca pe ea neinsotit pentru ca nu are siguranta ,nu are balustrada laterala . In general este situată în dreptul unei borduri, iar ca să urci pe rampă trebuie să treci peste această bordură, sa cobori bordura şi doar abia atunci începi să urci rampa. Oameni buni, dacă tot s-a făcut rampă pentru persoanele cu handicap, hai să-i lăsăm să o şi folosească.

Sunt un om normal, gândesc şi simt ca toţi ceilalţi A merge la plimbare ,cumparaturi ...e un chin ,o corvoada ,pentru că, având cel puţin două trepte la intrare, magazinele îmi sunt inaccesibile. Atunci fiica mea intră în magazin, alege ceva pe gustul meu, îi explică vânzătoarei situaţia şi îi cere voie să iasă cu pantoful sau tricoul respectiv afară, ca să-l probez eu. Afară, pe stradă. Multe vânzătoare refuză. Însă mai sunt si unele înţelegătoare.Deşi legea îmi dă dreptul la transport gratuit cu mijloacele de transport în comun, eu nu pot urca în nici un tramvai, tren sau autobuz. In urma cu ceva timp ieseam zilnic la plimbare insa acum am renuntat , neputând merge pe trotuar fiindcă bordurile sunt prea înalte, mergeam pe carosabil şi era periculos, la cum se circulă la noi.
E de înţeles de ce nu prea vezi persoane în cărucior pe străzile noastre...
Familia m-a învăţat să am puterea să cred în mine, să înţeleg şi să-mi accept condiţia fizică, dar să nu renunţ să lupt pentru a-mi atinge idealurile.Cred ca puterea mea interioara si vointa m-au ajutat să realizez ceea ce am reuşit până acum în viaţă,În plus, părinţii m-au învăţat să nu-i judec pe ceilalţi, mi-au arătat cum să văd partea frumoasă a lucrurilor.

2 comentarii:

Anonim spunea...

UNDEVA, DEPARTE…

Bondar George – Oradea (Bihor)

Plouă în mine cu singurătate

e trist şi pustiu orizontul..

Se zbat amintiri în gânduri uitate

sub praful uitării într-un vis colorat,

cu dorinţe ciudate...

O briză fierbinte ca valul de foc

o simt tot mai tare urcând către mine.

Durere, plăcere şi teamă de frig

ca aşchii de gheaţă în mine se-nfig...

Dar valul de foc le topeşte pe toate,

Orizontul se-aprinde, speranţa răsare,

Calea-i deschisă spre drumul cel lung

ce trece prin noapte

Undeva, departe..!

Dana spunea...

Buna, am citit putin din blogul dvs. Nu va opriti din lupta pentru viata, aveti o familie frumoasa si puternica care este langa dvs. Am preluat poza cu "rampa" pentru articolul de pe blogul meu: www.sunshineangel.webs.com